Celulele derivate din măduva osoasă reprezintă o potențială terapie pentru tratarea bolilor neurodegenerative. Aceste celule se infiltrează în creier și se diferențiază în alte tipuri de celule sau fuzionează cu celulele Purkinje din cerebel, dar nu cunoaștem funcționalitatea acestor evenimente sau de ce au loc. Pentru a le înțelege, avem nevoie de modele animale. Dacă transplantăm măduva osoasă de la un șoarece care exprimă proteina verde fluorescentă (GFP) într-un șoarece, putem identifica apoi celulele din creier care provin din măduva osoasă. Imaginea prezintă o imunofluorescență a unei secțiuni de cerebel cu două celule Purkinje fuzionate care exprimă GFP în cyan. În galben marcăm lamina nucleară, care ne permite să vedem dacă celulele GFP-pozitive au două nuclee diferite din cauza fuziunii. În cele din urmă, proteina acidă fibrilară glială (GFAP), exprimată de un tip de glia din cerebel, este reprezentată în magenta. GFP este distribuită uniform în întreaga celulă, permițându-ne să vedem în detaliu neuronii Purkinje. Acest marcaj amintește de desenele lui Ramón y Cajal, care descria deja structura acestora.
Autor: Pablo González Téllez de Meneses
ECHIPAMENTE FOTOGRAFICE: Microscop confocal laser Leica Stellaris 8, cu un obiectiv HC PL APO CS2 20x/0,75 dry
Recordando a Cajal para tratar la neurodegeneración. Autor: Pablo González Téllez de Meneses
Las células derivadas de la médula ósea suponen una terapia potencial para tratar enfermedades neurodegenerativas. Estas células se infiltran en el cerebro y se diferencian a otros tipos celulares o se fusionan con células de Purkinje del cerebelo, pero desconocemos la funcionalidad de estos eventos o por qué tienen lugar. Para comprenderlos, necesitamos los modelos animales. Si trasplantamos a un ratón médula ósea de otro que expresa la proteína verde fluorescente (GFP), después podemos identificar en el cerebro las células que vienen de la médula ósea. En la imagen se muestra una inmunofluorescencia
de una sección de cerebelo con dos células de Purkinje fusionadas que expresan GFP en color cian. En amarillo marcamos la lámina nuclear, que nos permite ver si las células GFP positivas tienen dos núcleos diferentes debido a la fusión. Por último, en magenta se muestra la proteína ácida fibrilar glial (GFAP), expresada por un tipo de glía en el cerebelo. La GFP se distribuye de forma uniforme por toda la célula, permitiéndonos ver las neuronas de Purkinje con todo detalle. Este marcaje nos recuerda a los dibujos de Ramón y Cajal, que ya describían su estructura.
EQUIPO FOTOGRÁFICO: Microscopio láser confocal Leica